vineri, 15 ianuarie 2010

Midnight sin

Urma sa fie una din cele mai tari petreceri din liceu. Dar nu ii pasa. Acolo erau amandoi: si Laura, si Andrei. Si ar fi dat totul sa nu fie prezenta, sa nu vada iar raze de iubire in mijlocul noptii cutremurate de atatea sticle de alcool. Si-a luat repede rochia de pe pat si a inceput sa se imbrace zambind fals intr-o oglinda plina de praf. Trebuia sa devina mai ordonata urgent!
Nu arata deloc ca vechea Sonia. Dar era ea vreodata? Traiese deja luni intregi in minciuni spuse doar ca sa o protejeze. Ultima dintre ele ii daramase bariera dintre suflet si exterior. Se simtea insignifianta, si prea vizibila. Nu era Sonia, tipa misterioasa de la X C, care se indragostea repede si profund.
De ce a trebuit sa fie el? De ce Andrei, si nu Robert? Cum mascase totul in fata Laurei pana acum? Ultima dunga de carbune negru fusese trasata pe pleoapa ochiului stang. Ca intotdeauna, mai verde decat cel drept. Alerga pe hol cu pantofii in mana, tatal ei o astepta deja in masina. Ce o sa spuna Andrei cand va vedea ca o aduce tot tata?! Dar ce conteaza, o sa ii zareasca iar chipul... Ochii ciocolatii si pielea trandafirie. S-ar juca in parul lui drept de culoarea focului stins, nemiscat, i-ar atinge mainile si i-ar sopti cuvinte pe care le-a lasat ascunse printre ganduri nerostite. Ii lipsea libertatea. Ar fi vrut sa redevina ea, sau sa fie Sonia cea noua. Sonia lui.


Cat avea de gand sa o mai minta asa? Chiar nu merita tot ce i-a facut si inca ii facea. Laura era o fiinta aparent puternica. Dar stia prin ce a trecut numai din cauza lui. Isi ridica cu grija gulerul de la camasa lui neagra nou-nouta. Jeansii uzati contrastau puternic cu noul articol vestimentar, dar ce conta? El insusi era o fire contradictorie.
Atunci si-a scos la iveala lantisorul de argint. Aprecia in general cadourile scumpe, dar i-l daruise cu atata dragoste...cum putea sa mascheze tot ce simtea acum pentru ea? Si pe deasupra, mai era Sonia. Pe langa toate celelalte. Sonia i-a inspirat mereu incredere. Ar fi vrut sa ii spuna tot ce simtea acum inauntrul lui. Trecusera prin atatatea impreuna in trecut. Si suferisera unul din cauza celuilalt...Toata structura aceea interioara statea sa explodeze, iar el nu mai avea prea mult timp la dispozitie sa ajunga la petrecerea vestita. Cata ipocrizie! Cine ar vrea sa stea intr-o camera imbaxita cu lume beata, cine ar vrea sa danseze ca un pinguin pe muzica veche si stupida si cine ar vrea sa aiba o iubita careia sa nu ii poata spune cine era el de fapt. Andrei al noptii, al minciunii. Andrei al lor. Nu al ei.